Luxatia - generalitati si tratament

  Luxatia reprezinta  deplasarea a doua extremitati osoase ale unei articulatii care atrage pierderea  contactului normal a celor doua suprafete articulare. In cele mai multe cazuri, luxatia se produce din cauza unui soc puternic sau datorita unei miscari bruste anormale. De asemenea, la bebelusi, exista si  luxatia aparuta  la nivelul soldului, in timpul nasterii, cunscuta sub numele de luxatie congenitala de sold.
  O luxatie poate fi provocata de un soc sau de o miscare fortata si mult mai rar de o malformatie. O subluxatie sau o luxatie partiala, are loc atunci cand osul deplasat a alunecat intr-o parte, insa  ramane inca in contact pe o anumita suprafata cu al doilea os al articulatiei. Incidentul traumatic provoaca o ruptura a capsulei articulare, capsula ce asigura stabilitatea articulatiei si din aceasta cauza cele doua oase nu mai au legatura iar unul din oase sare de la locul lui datorita bresei aparute in capsula. Ortopedul trebuie sa readuca suprafetele osoase in contact, dupa care urmeaza sa imobilizeze articulatia. In general luxatiile gleznei sunt rezultatul "sucirii" gleznei.
  Apare  ruperea partiala sau completa a muschiului sau tendonului care este asociata cu traume consecutive suprasolicitarii precum caderea, rasucirea sau accidentele rutiere. Spre deosebire de entorsa, aici socul traumatic determina o ruptura a capsulei articulare prin care se asigura stabilitatea articulatiei si cele doua oase nu mai au legatura, unul din oase sarind de la locul lui prin leziunea de la nivelul capsulei. Cel mai sigur diagnostic este confirmat prin radiografie.

 Luxatia de glezna
  Aceasta afectiune este insotita de o intindere sau o ruptura a ligamentelor. Daca se intampla sa se calce  gresit sau sa se faca o miscare brusca de rotire a piciorului exista multe sanse sa apara o luxatie. De asemenea, o luxatie poate sa apara in timpul activitatilor intense ale atletilor, atunci cand alearga sau efectueaza sarituri sau poate sa apara pur si simplu in timpul oricarei activitati normale, ca atunci cand pasesti sau mergi pe o suprafata denivelata si faci un pas gresit. Aproximativ 90% dintre ranile produse la nivelul gleznei provin dintr-o miscare inspre afara a gleznei (inspre lateral). Cam in 10% dintre cazurile de luxatii sunt intalnite rani interne sau mediane ale gleznei.
Simptomele si semele luxatiilor se manifesta prin durere, deformatie, imposibilitatea de a misca articulatia. Luxatiile gleznei produc imediat durere severa, care se poat accentua, invalida. Daca luxatiile se neglijeaza, acestea se transforma intr-o problema cronica. Insa daca sunt tratate corespunzator si prompt, se vindeca repede si bine, asigurand o intoarcere in scurt timp la activitate. Daca auzim sau simtim o “trosnitura” aceasta indica faptul ca s-a produs o ruptura a  ligamentului sau a ligamentelor manifestata prin: incapacitatea continuarii activitatii sau mentinerii ortostatismului,  aparitia unei umflaturi a piciorului care se accentueaza rapid si care se poate instala fie la nivelul gleznei fie la cel al  regiunii inferioare a membrului inferior respectiv, deformarea vizibila la locul traumatismului, decolorarea sau aparitia unor vanatai evidente cazuri in care este neaparat necesara prezentarea la medic.
Factorii care predispun la luxatie de glezna sunt: lipsa recuperarii prin fizioterapie si kinetoterapie in cazul unei luxatii anterioare a gleznei, traumatisme, lipsa atentiei la mers etc.
Luxatiile la nivelul gleznei pot fi:
- de tip 1 in care se intinde sau se distruge partial ligamentul, se pierde functionalitatea partial sau deloc atunci cand glezna  inca functioneaza si poate totusi sa suporte o anumita greutate, insa doare, apar dureri medii, umflaturi moderate si o anumita rigiditate.
- de tip 2 care se manifesta prin intinderea sevara a ligamentelor, instabilitate moderata aarticulatiei, durere moderata pana la severa acolo unde solicitarea gleznei este foarte dureroasa, umflaturi si rigiditate.  
- de tip 3 care sunt urmate de ruptura totala a ligamentelor si pierderea abilitatilor de miscare, durere severa la inceput, uramata apoi de amelioararea totala a durerii, umflaturi majore.
 Luxatiile de glezna severe sunt urmate de dificultate la mers dupa ranire si necesita tratament medical, incluzand si examinari cu raze X, pentru a stabili daca nu exista totusi o fractura a piciorului sau a gleznei. Daca ligamentele sunt rupte, operatia este inevitabila.
 Radiografia permite o examinare corecta si o confirmare a diagnosticului. Luxatia poate fi asociata cu o fractura a unuia sau a ambelor oase. Luxatia se poate complica pe scurta durata cu o compresie a arterelor sau a nervilor invecinati, ori a maduvei spinarii in cazul vertebrelor. In cazul unei luxatii mai vechi, din cauza  unor traumatisme, aceasta poate sa reapara si putem vorbi de luxatie recidivanta.
 Pentru oricare tip de luxatii de glezna trebuie respectate anumite principii si cu cat tratamentul pentru luxatia gleznei incepe mai rapid, cu atat sansele de a preveni durerea cronica si instabilitatea pe termen lung sunt mai mari.

  Luxatia de glezna tratament
Tratamentul in luxatiile de glezna consta in: repausul  gleznei fara a mai calca pe ea, aplicarea ghetii care ajuta la dezumflarea acesteia si se va folosi local, de cateva ori pe zi, timp de 15-20 de minute (mai mult de 20 de minute nu e deloc recomandat), folosirea bandajelor care sunt absolut necesare pentru imobilizarea gleznei si suportabilitatea durerii, tinerea ridicata a gleznei, eventual sprijinita pe niste perne deasupra nivelului inimii cat de mult timp se poate. Daca luxatia este de tipul 2 sau 3 trebuie cerut  imediat sfatul medicului. Daca luxatia este de gradul 2, in plus fata de principiile de mai sus ar fi o  imobilizare mai eficienta a gleznei si o medicatie antiinflamatoare care poate de asemenea sa fie de ajutor. Daca luxatia este de tipul 3 este necesara imobilizarea la pat pentru cel putin 2-3 saptamani, iar operatia pentru repararea ligamentelor rupte este absolut inevitabila.
Cu cat tratamentul este initiat mai repede, cu atat mai rapid poate fi luata in considerare reabilitarea adecvata.
 Exercitiile pentru reabilitarea gleznei luxate constau in: exercitii pentru marirea proprioceptiei,
Tonifierea muschilor si exercitii de flexibilitate. Intoarcerea la exercitiile sportive se va face gradat, protejat de bandaje pentru glezna, pentru facilitarea activitatii de zi cu zi.
  Daca exercitiile vor fi facute in primele 48 de ore,  vor avea un rol major in recuperarea si prevenirea aparitiei altor viitoare luxatii. Pentru cei carora li se intampla sa-si luxeze glezna frecvent se recomanda interventia chirurgicala pentru scurtarea ligamentelor sau mutarea unui tendon pentru a ajuta la o stabilitate mai mare a gleznei. Legarea gleznei printr-un bandaj elastic, ultrasunetele si kinetoterapia sunt indicate pentru o mai buna recuperare si  o mai buna stabilitate a gleznei si sunt folosite adesea dupa ce faza acuta a trecut. Prin ingrijirea imediata a luxatiilor acute de glezna se controleaza durerea si se limiteaza tumefierea tesuturilor moi. Tratamentul de prim ajutor este cunoscutul sub acronimul de RICE, care inseamna  “Rest”- repausul partii traumatizate, “Ice”- gheata aplicata indirect pe piele, “Compression” -compresia cu un bandaj elastic si “Elevation”- ridicarea membrului afectat. RICE trebuie aplicat in primele 72 de ore dupa traumatism. Mentinerea corpului in pozitie verticala se realizeaza in limita tolerantei, fara ca durerea sa apara si cu o minima schiopatare. Pe cat posibil glezna trebui pusa in repaus, cu ridicarea acesteia deasupra nivelului inimii. Pentru ca durerea si tumefactia sa se reduca trebuie sa se aplice gheata sparta intr-o punga de plastic bine inchisa, mentinand pielea uscata. Aceasta punga se aplica la fiecare trei sau patru ore, direct pe piele timp de 15-20 minute. Ar trebui purtat tot timpul, inclusiv in timpul somnului un bandaj elastic pentru compresie. Pentru a reduce durerea si inflamatia, ar trebui luate doua tablete de ibuprofen de trei ori pe zi. Nu este indicat a se folosi aspirina deoarece poate produce sangerare excesiva din tesuturile traumatizate. Daca luxatia nu este tratata corespunzator, in timp se poate ajunge la artroze si la limitarea miscarilor.

 Luxatia genunchiului
Luxatia genunchiului, care antreneaza o ruptura a tuturor ligamentelor articulatiei este mult mai rara si mai grava deoarece necesita o reparatie chirurgicala si o imobilizare a membrului inferior timp de aproximativ 6 saptamani. La aproximativ doua luni dupa accident, bolnavul poate merge ajutandu-se de bastoane insa, fara sa se sprijine pe piciorul respectiv.

 Luxatia congenitala de sold
 Luxatia congenitala de sold este o boala a copilariei care apare din cauza dezvoltarii anormale a articulatiei soldului. Capul femurului sau osul coapsei nu se fixeaza bine la nivelul cavitatii osului iliac (acetabul), deoarece in loc sa fie o cupa adanca, ca in mod normal,  aceasta cavitate este superficiala, asemanatoare unei farfurii si permite capului femurului sa alunece partial sau total in afara acetabulului (dislocatie). Luxatia congenitala de sold poate sa afecteze unul sau ambele solduri. Afectiunea aceasta apare la 1 din 1000 de nou nascuti si este mai putin frecventa la persoanele de culoare, insa poate sa apara mai frecvent la anumite etnii, cum sunt nativii americani.
Sunt necunoscute cauzele exacte de luxatie congenitala de sold, insa exista numerosi factori de risc care pot duc la aparitia modificarilor specifice de luxatie congenitala de sold, inclusiv istoric familial al acestei boli si evidentierea pozitiei in uter a fatului sau a nou- nascutului in momentul nasterii..
 Simptomele care apar in displazia congenitala de sold sunt diferite in functie de afectarea unilaterala sau bilaterala. Copilul mic sau nou-nascutul pot avea urmatoarele simptome: semne ascunse de defect, mai multe pliuri decat normal la nivelul coapsei pe partea interna, insa defectul poate exista si in absenta acestor extrapliuri, o mobilitate si o flexibilitate mai scazute,  alte deformari fizice mai ales la nivelul plantei.
  Sunt rare situatiile in care defectul apare in primele saptamani de la nastere, insa se poate observa imediat cand copilul incepe sa faca primii pasi. In aceasta situatie, copilul poate prezenta: mersul pe varfuri cu un picior, ridicand calcaiul din podea, incercand sa compenseze diferenta de inaltime, ridicarea unei copse mai mult decat a celeilalte, deoarece un membru inferior este mai scurt pe partea afectata, mers leganat daca sunt afectate ambele solduri sau mersul schiopatat, daca sunt afectate ambele solduri..
  Daca copiii sunt netratati de displazie congenitala de sold pot prezenta deformari permanente ale soldurilor, ducand la degenerarea articulatiilor soldului, fiind o forma de debut a luxatiei de sold. Osteoartrita este o degenerare la nivelul cartilajului, care protejeaza si inveleste articulatia, iar prin frecarea tesutului osos poate produce durere.
  Tratamentul luxatiei congenitale de sold include: Hamuri Pavlik, dispozitiv care va fi incercat pentru prima data daca copilul este mai mic de 6 luni. Acest ham prezinta o curea si este alcatuit dintr-un material special si inchizatori care se fixeaza in jurul pieptului, umerilor si membrelor inferioare. Acest dispozitiv sustine membrele inferioare ale copilului intr-o pozitie intinsa, cu soldurile flectate, astfel incat coapsele sa fie fixate in lateral. In unele cazuri, legaturile sau atelele pot urma unei interventii chirurgicale iar dispozitivul este folosit pentru a sustine soldurile si membrele inferioare in procesul lor de vindecare. Si copiii care prezinta un alt tip de defect decat luxatia de sold  pot folosi cu success astfel de hamuri.